Ion Mincu – părintele stilului neo-românesc

Istorie

Născut pe 20 decembrie 1852 la Focșani, Ion Mincu a fost un arhitect, inginer, profesor și deputat român care a contribuit semnificativ la crearea unui stil autentic românesc în arhitectură, cunoscut sub numele de stil neo-românesc.

În 1864 este admis la Școala de Arte Frumoase din București, înființată în acel an, pentru ca în 1871 să se înscrie la Școala de Poduri, Șosele și Mine din capitală.

Între 1877-1884 studiază la recunoscuta Școală de Arte Frumoase din Paris unde este observat pentru talentul său și este decorat cu Premiul Societății Centrale a Arhitecților Francezi în 1883.

Se întoarce în țară iar, între 1882-1897, contribuie la înființarea Școlii de arhitectură a Societății Arhitecților Români.
Din 1898 și până la sfârșitul vieții, în 06 decembrie 1912, este profesor al Școlii Naționale de Arhitectură, devenită ulterior Școala Superioară de Arhitectură din București.
Din 1903 și până în 1912 a fost președintele Societății Arhitecților Români iar între 1895-1899 a fost deputat în Parlamentul României.

Opere

Dintre operele sale aminitm:

Bufetul de la Șosea

Proiectat pentru prestigioasa și arhicunoscuta Expoziție de la Paris din 1889, a fost realizat în stil neoromânesc și din lipsă de fonduri, a fost construit doar în 1892 la inițiativa lui Petre P. Carp, ministru al lucrărilor publice, funcționând de la început ca restaurant.


Asemănător cu un alt proiect realizat de Ion Mincu, Casa Lahovari, construcția este inspirată din casele tradiționale cu pridvor și scară protejată de o extindere a acoperișului principal.

Ulterior, clădirea a fost extinsă cu mare atenția la păstrarea stilului original iar din anul 2003 aici funcționează Restaurantul „Casa Doina”.

 

Construcția prezintă elemente de arhitectură tradițională împreună cu elemente art-nouveau. Foisorul, cu arce in acolada franta, sprijinite pe coloane din lemn cioplit, reprezinta elementul principal al constructiei. Impodobit cu ornamente de ceramica smaltuita, timpanul arcelor prezinta o deosebita decoratie florala in relief.

Casa Robescu

Imobilul, având o suprafață construită de 460mp (P+E) și 41 de încăperi, a fost realizat în anul 1896 pentru avocatul Gheorghe C. Robescu, fost primar al Galațiului.

Fațada beneficiază de ornamente din ceramică smălțuită policrom și conține diferite motive inspirate din elemente tradiționale românești.

Este prevăzut la etaj cu două cerdace, unul pe latura de vest și altul pe latura de sud, susținute de stâlpi de lemn sculptați. Partea centrală a imobilului, ce separă parterul de etaj, este încinsă cu un proeminent brâu torsionat care se sprijină pe un registru de nișe (un fel de „ocnițe”, în interiorul cărora sunt încastrate câte o sferă înconjurată de un cerc). Deasupra ferestrelor de la etaj, se află alt registru ornamental, cu elemente luate, probabil, din „pomul vieții”, ilustrat printr-un ghiveci din care se înalță trunchiul trifurcat, cu mlădițe volubile, frunze și fructe puternic stilizate. La partea superioară a registrului, în dreptul cornișei, există un alt brâu, puternic reliefat, alcătuit din motive florale stilizate, iar la partea inferioară un chenar vălurat din arcuri frânte, care ornamentează ferestrele de la etajul clădirii întocmai ca o draperie.

Pe latura de sud a monumentului, la parter este situată o fereastră mare, încadrată de două medalioane circulare, în centrul cărora au fost amplasate două insigne, actualmente martelate.

Surse:

Galați Wiki: https://www.galati.wiki/casa-gheorghe-robescu/

Wikipedia: https://www.wikipedia.org

Bucureștii Vechi și Noi: https://bucurestiivechisinoi.ro/2011/10/bufetul-de-la-sosea/

Comments are closed.